Imi plac copiii activi, „salbatici”, copiii icoana ma inspaimanta. Poate vad oglinda copilului care eram candva. Cine naiba mai stie? Ce am vazut este ca de obicei copiii salbatici sunt parca mai sanatosi la trup, minte  si suflet. Ei au curajul sa spuna ce cred, ce simt, ce vor, au curajul sa isi exteriorizeze energia copilareasca. Pentru ca da, copiii de obicei bubuie de energie. Pe care fiecare  si-o exteriorizeaza in functie de temperamentul lui.

Exista copii linistiti, si sunt diferiti de copiii cuminti, care sunt ca o stanca in ei. Pur si simplu iei un copil linistit, il  pui  in banca intre doi care se cearta si se va uita cand la unul cand la altul  fara sa fie clintit macar o secunda de uraganul din jurul lui. El se joaca cand vrea cu alti copii, cand nu se retrage in zenul linistii lui. Exista si copii energici, pe langa care Diavolul Tasmanian este linistit. Acesti copii au multe de spus, multe de facut. Ei sunt peste tot si in toate, se joaca, canta tare, rad si mai tare, cad, se lovesc, se lupta cu altii, se enerveaza, se aud in tot ce fac. O opera de arta in care poti observa toata splendoarea umana.

Ai mei sunt din aia salbatici care se trezesc la 7 dimineata, mai ales in week-end. Acesti copii se trezesc zumzaind ca albinele, se spala pe dinti fredonand ceva muzica,  manca zumzaind. Daca nu merg la scoala, e clar. Scot toate jucariile si le trec la treaba. Cum sa fie 8 dimineata si ele sa nu munceasca? Pai ce, Elsa e ditamai imparateasa, sa treaca la dat ordine la armata de papusi si de maimutoaie. Unele coase haine, altele impletesc cozi, unele gatesc lego asezonat cu legume, unele se lupta cu dinozaurii, altele conduc masinile lu frate-su, altele cresc copii pe care ii doctoricesc papusile ramase. El are acelasi ritm, doar ca nu ii place sa vada dulapurile de jucarii explodand. Se joaca pe langa ea, e un personaj din povestea ei, cand este in casa. Asta daca nu citeste sau deseneaza.

Ambii participa la orice activitate a casei, de la gatit, aranjat haine, mutat mobila prin casa pana la tuns iarba. Au anumite activitati de care sunt responsabili. Cand terminam treaba si  joaca in casa iesim afara, nu conteaza daca este soare, ploaie sau ninsoare. Ne plimbam pe strazi sau mergem in parc, unde se catara, se dau in leagan, in tobogan, inventeaza  si savureaza jocuri. Cert e ca nu stau locului nici o secunda. Iar eu obosesc doar privind. Uneori ma intreb daca eu sunt mama lor, daca da cu ce ii hranesc si daca eu eram la fel. Vorbesc mult, e si genetica problema, si ii deranjeaza pe cei care sunt obisnuiti cu copiii cuminti. Au multe de spus si s-au obisnuit sa ii ia la intrebari pe cei care par deranjati de toata energia lor. Niciun scanner nu bate scannerul copiilor 🙂

Adultii adora copiii  cuminti. Poate pentru ca sunt mai comozi. Poate de asta copiii salbatici sunt obositori pentru cei care sunt obisnuiti cu „copiii cuminti”. Copiii cuminti nu se plang, nu se cearta, nu fac prostii, au cele mai bune note la scoala. Copiii carte de vizita, cu ale caror note si reusite se lauda parintii, care nu isi dezamagesc si deranjeaza parintii de la treburile lor importante. Intr-o societate in care ai fost educat ca tu esti mic, ca nu ai voie sa vorbesti cand vorbesc adultii, ca  nu ai voie sa plangi de suparare, ca trebuie sa iti fie rusine, exista copii care nu se simt mici, au voie sa puna intrebari si chiar sa intrerupa daca fac un semn discret ca au ceva de zis, au voie sa planga de frustrare si suparare si nu se simt rusinati de mai nimic. Am discutii cu ai mei in care isi dau ochii peste cap ca bilele de loto. Dar ghici ce? Totusi, copiii astia in afara de a deborda de energie si a-i enerva pe adultii plicticosi care sunt deranjati si de cei mai iubiti oameni ai lor, nu fac nimic rau. Nu au strop de malitiozitate in ei.

Pana sa am copii, am incercat sa nu imi dau cu parerea despre copilul nimanui. Nici daca este cuminte, nici daca este salbatic. Dar am auzit de multe ori expresia „copil rau”. Ar trebui sa fie invatat in scoala ca aceste doua cuvinte sunt antonime. Cand zici copil zici bunatate, curiozitate, naivitate, iubire fara margini, bucurie. Asa ca este imposibil sa existe copii rai.

Exista copii needucati si frustrati, victime ale parintilor rai si frustrati care isi folosesc copiii ca sac de box. Pentru mine nu au  existat niciodata  copii rai. Eticheta „copil cuminte” este generala si larga si subiectiva. De cand ii am pe ai mei si vad cata energie au, realizez ca doar un copil obligat sa intre in niste tipare este un copil cuminte. Restul ard de nerabdare sa consume energia din ei. Si cand nu sunt lasati si ajutati, fac implozie.