E la moda de cativa ani o zicala care zice ceva de genu : „Sorry for the mess, my children are busy making memories”. Pe mine ma dispera. Dumnezeule, inteleg dezordinea, dar ce legatura are cu praful transformat in beton, cu ciulinii baraganului de pe la colturi si cu jungla de la jucarii. Eu simt ca e o scuza pe care o ofera parintii care nu au chef sa faca un minim de curatenie.

Si ai mei isi fac amintiri, dar nu murdarind casa. Ne jucam dar cu respect fata de jucarii si fata de casa. Si ai mei au desenat pe pereti, dar am avut voie sa desenam pe pereti, nu pe mobila, si pana la o anumita varsta. Cine zice ca trebuie sa te joci prin toata casa? Sau cu orice si in orice fel? Daca nu a rupt cateva picioare la papusi nu simte ca s-a jucat? Sau daca il pui sa isi duca hainele la spalat, sa isi faca patul, sa isi puna jucariile la loc, crezi ca va ramane traumatizat? Nu va ramane, dimpotriva, va invata ca exista limite de bun-simt si sa respecte lucrurile pentru care muncesti.

Ca asta este o alta scuza aruncata de parinti copiilor, plasandu-le, din nou, toata responsabilitatea. Parintii muncesc sa ii creasca pe ei. Si uite cum ei nu apreciaza! Ei, a dracu ipocrizia! De parca daca copiii nu ar fi parintii ar trai cu aer, dar pentru ca ii au pe ei trebuie sa munceasca. Realitatea este ca ei nu s-au cerut facuti si ca aerul nu a devenit taxabil odata cu venirea lor. Realitatea este ca daca copii isi vad parintele aruncandu-si hainele pe jos sau lucrurile imprastiate, ca lasa patul nefacut toata ziua, normal ca si ei vor urma acelasi exemplu. Oare cat de greu o fi sa faci in fiecare zi cu copilul tau o ora de trebaluiala prin casa? Mai ales ca si trebaluiala poate fi distractiva.

Ea are 8 ani si cand isi schimba lenjeria de pe pat schimba si la papusi, sa fie toate curate. Si el cand da cu aspiratorul, are aproape 11 ani, se amuza foarte tare sa traga dupa aspirator tot felul de lucruri. Cand era mic aspiratorul era calul lui, il urcam pe el si il trageam prin toata casa, asa ca e lucrul lui preferat de facut in casa. Avem masina de spalat vase, dar ea savureaza sa le limpezeasca, se ia la cearta cu noi. Ea este seful la vase si la pantofar, in felul asta poate proba toate tocurile mele. Si tot asa…

Adevarul este ca modul in care arata casa depinde de noi, parintii, de modul si ambientul in care vrem sa ne crestem copiii, nu de numarul de copii sau de ce amintiri isi fac ei. Daca o casa curata este normalul in care ei au crescut, ala va fi normalul in care vor vrea sa traiasca si sa isi faca amintiri. Numai bine, drag parinte, ai grija sa iti pui lucrurile la locul lor!