Eu mi-am dorit de cand eram copil sa am cand voi fi mare un baiat si o fetita, exact in ordinea asta. Si au venit. El a venit primul, exact cum l-am cerut. Ea a fost urmatoarea si aici se incheie randul, pentru ca mi-am dorit doar doi. Sirul gradinitei se incheie aici, pe principiul doua maini, doua picioare, doi rinichi.

Cand El a venit toata lumea ne-a zis ca suntem norocosi ca doarme, ca suntem norocosi ca manca, ca este vesel si prezent. El a fost un bebelus foarte prezent si energic si in continuare este un copil prezent si energic, are o memorie incredibila, nu ai vrea sa il contrazici, ca e in stare sa iti spuna si cat spanac aveai intre dinti si cat de prost iti statea cu bluza flamingo pentru ca te facea prea palida.

A venit si Ea, fratioara mult dorita. O bebelusa energica, mai energica decat el, cu o foame enorma si un chef de viata incredibil. Si Lumea intreba cum este cu doi. Pai ca atunci cand aveam doar unul. Cand ea a venit am simtit ca sunt mama a doi copii dintotdeauna. Si Ea a dovedit faptul ca El a fost nu numai rezultatul norocului.

Eu savurez viata de cand am copii, ei m-au completat, m-au facut sa am incredere in mine, sa fiu mai curajoasa si sa am prioritatile bine stabilite. Cand sunt cu ei ma simt completa, ma fascineaza modul in care percep si descopera lumea si viata. Si o fac mai sanatos si mai frumos decat toti oamenii pe care ii cunosc sau i-am vazut.

De curand El m-a intrebat daca este greu sa fii parinte. I-am explicat ca este ca la fotbalul lui mult iubit. Cand esti pe teren lupti pentru minge, pentru gol. Si ce te ajuta sa lupti este pasiunea pe care o ai pentru sportul in sine. Exista momente de frustrare, de neputinta, dar iubesti sportul si savurezi sa il practici.

Mamiceala pentru mine a fost si este placuta, am fost speriata pana in momentul in care l-am avut in brate pe El. Sa fiu mama lor este prioritatea mea si este cel mai important lucru pe care l-as putea face. Orice alta realizare este completa doar daca are impact pozitiv si asupra lor.