Daca la sfarsit de an simt nevoia sa fac un sumar al anului care se incheie pentru mine e semn rau. Nu pentru ca ar fi fost un an rau, ci prea obositor. S-a intamplat sa am ani in care s-au intamplat multe lucruri bune dar nu am avut timp sa ma bucur de ele. Am muncit sa se intample lucrurile si apoi am avut altele de facut si nu a mai aparut si momentul potrivit pentru a le savura.

Si asa m-am trezit urandu-le celor dragi o decada de vis. Cam asta imi doresc. Au trecut timpurile cand ma uitam in urma sa vad ce am realizat. Ma uit la El si la Ea si tot fac calcule. Peste 10 ani el va fi anul doi la facultate. Ea se va pregati sa plece si ea la facultate, asta in cazul in care nu pleaca inca din liceu. Si imi dau seama ca mai am putin timp sa ma bucur de ei copii.

Ultimul an l-am petrecut numarandu-mi binecuvantarile. S-au intamplat multe nenorociri in jur si eu tot m-am uitat in sus, multumind Cerului pentru cat de norocoasa si iubita sunt. Numarand am facut si calculele de mai sus, printre alte calcule.

Daca ar fi sa dau timpul inapoi, as face prea putine lucruri altfel, asa ca nu are rost sa il dau. Ma uit la greseli, privesc partea buna, imi iau lectia si merg mai departe. Daca ar fi sa fi invatat o lectie buna in ultima decada este aceea de a incerca sa vad lectia cu care vine o problema. Vine cu o concluzie, la fel ca problemele de geometrie.