Dar nu traiesti, doar existi! Pentru ca este greu sa traiesti atunci cand esti concentrat pe a scoate in evidenta defectele celorlalti. Nu ai cum sa fii de acord cu tot ce fac cei din jur, dar in acelasi timp majoritatea lucrurilor facute de ei nu sunt treaba ta atat timp cat nu impacteaza negativ pe nimeni. Si eu as face unele lucruri diferit de altii, dar asta nu imi da dreptul sa imi dau cu parerea. Ma gandesc cu mila, pe bune, cu mila, ca atat pot unii colocuitori ai planetei.

Se intampla in viata sa gresesti. De graba, de suparare, de frica, de oboseala, de ego mare ce detii. De asemenea toti avem defecte si calitati. Dar cand te incapatanezi sa scoti defectele in evidenta, cand te axezi doar pe partea negativa a lucrurilor, nu inseamna ca spui adevarul ci ca incerci sa pari mai bun. Si atunci vine criticul de serviciu si incepe sa dea cu noroi, ca scuipe venin, fara sa aiba si o idee constructiva sau o solutie. Iti spune ce este rau si apoi pleaca, de parca tu ai fii orb si nu ai vedea.

Oamenii critica atunci cand vor sa arate ca altii sunt mai imperfecti decat ei. Ei vor doar sa se ajute, mascheaza totul in faptul ca sunt onesti, iti spun adevarul, parerea lor sincera. Daca ar fi asa ar avea grija ca atunci cand iti spun ce i-a deranjat sa o spuna cu cuvintele potrivite, nu pentru a te face sa te simti mai putin decat ei, ci pentru a te face sa constientizezi ca le-ai gresit, i-ai facut sa se simta nevalorati, neiubiti, neapreciati.

Toate se acumuleaza si ai un moment in care comiti o prostie. Daca ai un om matur in fata ta, el te va face sa constientizezi ce, unde ai gresit si ca daca continui cu o anumita atitudine sau mod de exprimare relatia voastra va avea de suferit. Daca dai de un copil rasfatat sau un om imatur, well, acolo incepe un adevarat circ demn de copii de gradinita, in care aruncatul cu acuze este un concurs de tras la tinta.

Zilele astea m-am tot indepartat de oamenii critici, perfecti. In bula mea cu oameni imperfecti se incearca a se practica recunostiinta, modestia, respectul fata de sentimentele celuilalt, acceptarea limitelor personale. Se pune mai mult accent pe relatia dintre noi decat pe cat de diferit sau imperfect este cel din fata mea. Suntem un puzzle, care se construieste de-a lungul anilor, haideti sa incercam sa traim in pace, asa imperfecti, cum suntem toti.