… adica ziua internationala de eliminare a violentei impotriva femeilor si a fetelor.

Comportamentul abuziv asupra femeilor este o poveste veche de cand lumea si nu este un basm, ci o realitate trista. Din pacate este o problema departe de a fi rezolvata, mai ales intr-o societate patriarhala care tolereaza violenta in cuplu si care continua sa cultive modelul femeii docile, rabdatoare, supuse, „care trebuie sa isi poarte crucea” . Pana tu vei termina de citit articolul o femeie deja „si-a incasat-o ” .

Sunt multi factori care ajuta ca acest putregai sa nu dispara, de la faptul ca nu exista legi suficient de dure care sa descurajeze si sa pedepseasca comportamentul abuziv pana la educatia pe care le-o oferim copiilor nostri si mana pe care le-o intindem victimelor agresiunii. Dar despre violenta impotriva femeilor nu trebuie vorbit doar astazi, ci in fiecare zi. Este nevoie sa ne implicam cu totii pentru a schimba situatia, sa nu acceptam noi femeile de la inceputul relatiei nici cea mai mica lipsa de respect, sa nu intreabam „de ce nu pleaca?” ci „cum pot sa ajut?”, sa educam copii cum sa ii trateze corect pe cei din jur.

Intr-o zi de scoala, in pauza, copila mea a primit doi pumni in stomac si apoi a fost imbrancita pentru ca a luat apararea unui baietel. A cerut sa vina mama sa o ia acasa. Modul in care mi s-a aruncat in brate si privirea din ochisorii plansi m-au facut sa inteleg cat de umilita se simtise. Rugamintea invatoarei a fost sa nu se mai bage in conflictele altora, iar mama copilului, printre altele, mi-a zis ca „nu intelege ce s-a intamplat pentru ca de fapt fiului ei ii este drag de copila mea”. Am simtit in prima secunda ca nu aud bine, apoi ca m-am teleportat in vreo tara de pe alt continent, dupa care furia si indignarea au rugat diplomatia sa stea deoparte, cat sa le spun doamnelor ca sunt intr-o grava eroare, pentru ca nu este normal sa stau si sa privesc cum altul este agresat si nu exista scuze gen ” ii este drag de tine si de aia te trage de par/ iti pune porecle/ te pupa cu forta/te bate”.

Si aici se observa adevarata problema: modul in care ne educam copii. Nu este normal ca in Romania anului 2020 acest flagel sa fie in continuare hranit cu ignoranta in scoli si acasa. Bullyingul este o problema reala a invatamantului romanesc si se practica intre copii si nu numai. Toti am trecut prin sistemul de invatamant si nu exista om de varsta mea, care nu este foarte inaintata, deci experienta este din trecutul postcomunist, care sa nu iti poata enumera minim 5 profesori agresivi. Nu ai cum sa ii ceri unui copil sa fie pacifist cand el creste in razboi, fiindca el experimenteaza constant tensiunea si frica. Stim cu totii ca puiul de om invata ce traieste, copiaza comportamentul celor care il cresc si apoi il practica. Si atunci cum sa ii ceri sa fie dragut cu ceilalti daca el este educat de acasa cu violenta? Si elevului cum ii poti cere sa isi respecte colegii daca profesorul tolereaza sau practica un comportament abuziv sau ignorant la clasa?

In cazul nostru, cadrul didactic care trebuia sa fie un exemplu imi invinuia copilul pentru ca se implicase cu riscul de a pierde, pentru ca intinsese o mana de ajutor cand fusese nevoie, pentru ca luptase pentru oamenii pe care ii aprecia si o invata sa devina o ignoranta fara coloana vertebrala pentru ca altfel urma sa fie umilita. Iar mama copilului ii cerea sa fie intelegatoare, fiul ei o placea chiar daca se purtase urat, cu alte cuvinte o invata ca uneori iubirea egal violenta si durere. Nu exista asa ceva, nu este firesc sa iubesti si sa fii agresiv, nu exista sa ceri unui om sa fie tolerant cu violenta de orice fel, ca este ea verbala sau fizica. Exista o limita in toate si nu trebuie confundata sau ignorata.

Din pacate, nu exista un refugiu pentru femeile si fetele care pica victime violentei, pentru ca de multe ori locurile in care ar trebui sa se simta cel mai in siguranta sunt principalele surse de agresiune. Dar un bun inceput, cred eu, este sa ne sprijinim noi femeile intre noi, sa crestem baieti care nu se simt mai puternici agresand, ci protejand, sa ne invatam fetele ca sunt egale barbatului si ca iubirea nu vine la pachet cu durerea, ca au aceleasi drepturi si merita acelasi respect.