Stii globurile alea din sticla pe care le pastrezi ca pe o comoara si le scoti cu grija in fiecare an de Craciun? Si tie iti pun un zambet tamp pe buze la amintirea Craciunurilor trecute? Uitam adesea de cat de fragili si de cine suntem, avem nevoie uneori de o bucata de sticla frumos aleasa sa ne aminteasca. Punem mai mult accent pe ce si cum ar trebui sa facem, cand si unde ar trebui sa fim si mai ales pe cum sa aratam, in loc sa fim si atat!

Se vorbeste mult despre gasirea fericirii dar uitam sa o cautam in noi. Cand suntem intrebati ce facem raspundem „bine”, dar punem mai multa valoare pe cum vom parea in ochii interlocutorului decat pe binele din noi. Ce bine ar fi daca am fi chiar atat de bine pe cat spunem! Ce bine ar fi daca am fi chiar atat de fericiti precum parem in pozele de pe facebook!

Turbatul asta de 2020 nu a putut opri momentul anului in care ne ingheata nasul, miroase a iarna, zumzaim colinde, ne gandim la ce cadouri sa cumparam pentru a-i surprinde pe cei dragi, la cum sa ne impodobim bradul si cum sa decoram casa de Craciun. Decoratiunile sunt dragute, cadourile sunt frumoase, podoabele de brad sunt si ele faine, dar nu uita ca adevarata nestemata esti tu, omule cu nas rosu! Cu siguranta pe cei din jurul tau ii bucura prezenta si esenta ta ca om. Poate nu esti ingerul din varful bradului, dar cu siguranta esti unul din globurile din cufarul cu amintiri.