Bibliotecile sunt incaperi cu povesti de dragoste ordonate alfabetic.

Una dintre placerile mele este, inca de pe cand eram doar o mucoasa, sa hoinaresc pintr-o biblioteca. Sunt genul care citeste mai multe carti odata… in functie de stare si de inamicul numarul 1, timpul. Am zile in care ma culc la 2 noaptea si am zile cand nu citesc nimic.

M-am si nascut intr-o casa in care se citea. Ai mei aveau o biblioteca neagra din fier forjat cu etajere din sticla, facuta de tata. El era pasionat de istorie si de romane politiste, mama de povestile romantice si de filozofie. Cu siguranta de la ei am ramas cu placerea de a hoinari printre randurile unei carti. Anii ce au trecut nu au sters placerea evadarii intr-un roman, in schimb aparitia copiilor a facut ca universurile in care calatoresc sa fie guvernate de prichindei nazdravani. Inca ma simt intr-o biblioteca ca un copil in fata unei vitrine cu prajituri, asa ca nu am nicio problema sa ma intorc in lumi conduse de suflete nevinovate (ultimele trei roase din scoarta in scoarta: Tabara, Razboiul care mi-a salvat viata, Minunea).

Privesc bibliotecile ca fiind rafturi cu povesti de viata ordonate alfabetic. Citesc cu placere orice, de la povesti pentru copii, la enciclopedii si studii menite sa deschida mintea pentru a putea simti cu toata fiinta. Cartile au darul de a te face sa traiesti minim cateva sute de vieti si sa calatoresti in tot universul. Amintirile preferate sunt din facultate, cand imparteam cu colegele de camin aceeasi carte, in care puteai gasi si 4 semne despartitoare. Daca auzeai un hohot de ras sau un icnet stiai pe unde a ajuns cititoare sau incepeai sa iti rozi unghiile de nerabdare. Este un joc pe care il joc tot din prin vremurile amintite cand aveam timp nelimitat dar nu si banii sa calatoresc in alt univers. Luam o carte, o deschideam la pagina x si citeam paragraful y.

Jocul amintit il joc acum cu copiii mei, de distractie, ca de plictiseala nu este timp. A fost o surpriza placuta sa vad ca majoritatea cartilor de pe lista de lecturi obligatorii din clasa a V-a le-am citit impreuna. Este fain cand impartim o carte, pentru ca mereu gasim vreo expresie sau vreun personaj in pielea caruia sa intram timp de cateva secunde, in functie de situatie. Fiica-mea daca esti bolnav te ajuta sa te simti mai bine facandu-ti masaj pe frunte cu degetelele ei subtirele si jucand „ruleta literelor”.

Au un miros anume cartile, de vechi, de praf, de rasina, de amintiri, deschid usa spre trecut doar cat sa iti dea curaj sa o deschizi pe cea spre viitor. Daca din cauza pandemiei nu ati reusit sa calatoriti suficient, puteti sa deschideti copertile unui roman macar cat sa va odihniti de la ritmul haotic al vietii. In paginile lui s-ar putea sa descoperiti cateva instructiuni de folosire a vietii, cum sa radeti de necaz si sa va bucurati de timp. Have fun!