Ce se intampla dupa ce manci o portie sanatoasa de clatite pufoase imbibate in sirop de artar si apoi te uiti la Amintiri din copilarie? Nu multe, doar iti vine cheful sa faci câteva nazdravanii, sa dai in mintea celor mici… mai mult decât dai iama in borcanul cu ciocolata.

Astazi aveam un oarecare program, dar când am privit cerul gri m-am desumflat. Apoi am privit in constelatiile din ochii albastri ai lui fiu-miu si am zambit, prinzand curaj sa ies totusi in frigul de afara. Era oricum momentul sa pornim spre patinoar, unde eram asteptati, ca altfel aveam sa intarziem mai mult decât de obicei. Diriginta copilului si-a dorit sa isi vada elevii macar pe patine, daca in clasa nu este posibil, iar ei au acceptat fericiti. Mi-a fost ca frigul imi va taia din distractie, asa ca mi-am luat o cafea fierbinte pe post de rasfat.

N-am fost multi, dar suficienti cat sa facem trenuletul, sa radem si sa ii sustinem pe incepatori. In vreo 10 minute dupa ce ne-am pus patinele in picioare a inceput sa fulguiasca ca in povesti. Dupa o ora de patinat, mai mult pe burta, ne-am indreptat cu elan spre un kurtos cu nuca.

Dar am fost distrasi de masinutele cu fise. Alea din amintirile mele, cele in care ne dadeam pe cand eram copii. De la o tura s-a ajuns la sase ture. In prima faza copiii s-au crezut la karturi, pana le-am aratat cum se face. Tragi de volan si il busesti pe cel din dreapta, stânga, pe cine ai chef, lucru pe care nu ai voie sa il faci daca esti in trafic si te injura vreun Shumi pentru ca nu ai plecat din prima secunda la verde. Binenteles ca am regretat din a doua secunda, dar altfel unde ar fi fost distractia? Dupa 30 de minute de busituri si chicote, stomacul urla atât de tare ca acoperea zgomotul tipetelor lor.

Domnul de la caserie a iesit sa ne spuna „ca asa se face”, copiii se speriasera ca ne va certa, dar ce au auzit i-a facut sa prinda mai mult avant. Eu nu ma mai jucasem „de-a condusul” de ani de zile. A fost mai distractiv decât condusul clasic, asa ca zic sa mai incercati. Piticii mei vor si mâine 😁

Intr-un final am ajuns si la rulota care vindea colacii cu miros de zahar caramelizat si nuca… si cu siguranta doamna care vindea, pentru cateva minute, s-a simtit ca o randunica care trebuie sa hraneasca 11 pui. Dupa ce toata lumea a avut câte un colac in mana a fost mai bine.

Când am ajuns aproape de casa ne-am oprit sa privim apusul de soare. A inceput iar sa ninga, asa ca au scos câteva minute mastile. Pareau a fi doi furnicari frustati ca cerul nu ninge suficient. Când limbile au inghetat am hotarat ca este momentul sa ne indreptam spre casa, sa ne hranim totusi.

Am facut o supa crema de dovleac cu mult usturoi acompaniata de crutoane cu aceeasi aroma, portocalie ca apusul de soare. Dupa ce a mâncat doua portii fiu-miu a hotarat ca a avut o zi buna! Privind-i gropitele zambarete am multumit cerului ca l-am facut, ca am cine sa ma faca sa dau in mintea copiilor!