Mamiceala este un cocktail de bucurie, mirare, recunostinta, extenuare, recuperare contratimp, anxietate si frustrare. Bucuria vine la pachet cu griji, oboseala, multe nopti albe si sfaturi care mai mult incurca decat ajuta. Ca mama mi le-am asumat pe toate. Mint, sfaturile nu mi le-am asumat si nici nu le-am luat in seama pana cand nu au inceput sa se adune si sa devina prea grele.

Povesteam zilele trecute cu o prietena despre experientele noastre ca proapete mamici, in conditiile in care eram la ziua de nastere a fiului ei, care implinea 12 ani. Am deschis Cutia Pandorei, de-a dreptul! La final ne-a busit rasul la cate ineptii a trebuit sa auzim pana sa capatam curajul sa zicem „Multumesc, nu!”. Experientele noastre au fost pe cat se poate de asemanatoare si de diferite. Eu am nascut la 24 ani si ceva, ea la 30 si ceva, deci nu mai eram cele mai necoapte la minte. Si ghici, diferenta de varsta nu a ajutat-o sa aiba parte de o mai mare sustinere din partea celor din jur si sa nu ii fie pusa la indoiala decizia de a fi mama.

Da, la inceput a fost trist… Cei din jur incep sa isi dea cu parerea si sa te bombardeze cu tot felul de intrebari si informatii, ajungand sa iti incetoseze privirea, sa nu mai stii pe ce lume esti, de cand afla ca esti insarcinata. Lumea uita ca ai terminat 4 ani de facultate, uita ca ai cativa ani de experienta in campul muncii, uita ca esti intr-o relatie stabila si se simte datoare sa isi vada de treaba ta. Toti, barbati si femei, se simt datori sa ajute cu informatii despre nastere ( naturala, in apa sau pe uscat, cu sau fara medicamente), alaptare, (la cerere sau dupa un program stabilit de cartea scrisa de X, sau de Y sau de Z), ce scutece trebuie sa folosesti (textile sau de unica folosinta), ce sterilizator, ce biberoane, daca are voie suzeta sau nu, s.a.m.d. Culmea este ca oricare dintre variante ai alege-o, va exista cineva sa iti spuna ca nu ai luat decizia corecta, ca era mai bine daca faceai ca posesoarea/ul sfatului.

Noi doua am avut aventurile noastre. Ea a nascut natural, eu cu cezariana, dar la amandoua recuperarea a fost dureroasa. Eu am avut lapte dar din cauza unei infectii nu am putut sa imi alaptez copilul, ea nu a avut suficient lapte si a trebuit sa completeze cu formula, deci la niciuna dintre noi alaptarea nu a fost ca in pozele din Mama si copilul. Copilul meu a dormit toata noaptea, nu a avut colici puternici, dar eu tot am avut nopti albe din cauza fricii si a tuturor sfaturilor venite din jur pentru ca na, „eram o mama prea tanara”, al ei nu a dormit si l-au chinuit colicii desi a mancat cat se poate de sanatos in timpul sarcinii si al alaptarii, deci si ea a avut parte de nopti albe si iar, somnul nu a fost ca in pozele din Mama si copilul. Al meu nu a suferit deloc cand i-au iesit dintii, si primii doi au iesit la datorie la 2 luni si putin, al ei a plans si a avut febra pana la 1 an si jumatate, al meu a mancat orice i-am dat, al ei si in ziua de astazi considera mancarea pierdere de vreme, al ei radea cand s-a nascut, al meu a urlat de s-au cutremurat peretii pana mi l-au pus in brate, al meu pleca cu oricine de pe strada care ii zambea, pentru al ei mama era sfanta si niciun zambet nu l-ar fi miscat de langa ea.

In cei 15 ani de cand sunt mama am intalnit o gramada de oameni care au incercat sa imi spuna cum ar trebui sa fac pe mama, a caror frunti se incrunta cand afla ca piticii merg la o scoala care nu este in sistem traditonal, ca s-au nascut in spitale de stat, ca au voie sa faca ce sport vor ei, ca au voie sa mance ce vor ei atat timp cat este sanatos, ca au voie sa spuna orice atat timp timp cat este spus intr-un mod respectuos, ca nu au voie sucuri carbogazoase sau bere fara alcool, ca merg cu transportul in comun, ca au datoria de a participa la treburile casnice, s.a.m.d. Ideea este ca toate mamele intalnesc oameni care sa le spuna cum ar trebui sa fie mame.

Deci, ma repet 🙂 Viata proaspetei mamici este un cocktail intre bucurie, mirare, extenuare, recuperare contratimp, anxietate si frustrare. Eu nu cred ca exista mama care sa nu se fi imbatat de la combinatia mentionata. Toate am trecut prin diverse provocari. Asa cum le-am facut fata celor din trecut si am razbit cu ele, la fel vom razbi si cu cea mai frumoasa dintre toate provocarile vietii, aceea de a fii mama. Tu, care l-ai purtat in pantec atatea luni , lasa-ti instinctul sa infloreasca in tine. Experientele tuturor sunt pretioase, dar a ta este a ta si nu trebuie sa fie ca a nimanui! Joaca de-a mamiceala este intre tine si copilul tau, regulile le faceti doar voi doi. Have fun!