“Of, nu imi place. Nu vreau sa ma prinda. Ma legan mai tare si nu ma va prinde. Of, e mai mare, ma va inghiti, nu, nu vreau! Tataaaaaa!”

Gata, m-am trezit, era un cosmar. Sunt bine. Ma doare capul, dar s-a terminat cosmarul. Ma duc la baie. La baie e frig si e placut. Vai ce urat imi sta parul, arata ca un cuib de pasari. Ceea ce e amuzant, dar maine voi fi certata, asa ca mai bine mi-l pieptan, sa arat ca o fetita normala. Daca m-ar vedea prietenii mei ar rade de mine. Acum macar nu imi mai sug degetul, mi-a zis mama ca imi pune rahat pe el. Iac! Ce bine ca mi-am adus aminte cand dormeam si nu mi l-am mai supt, nu vreau sa manc rahat! Iac! Nu-mi place nici in prajituri, dapa-i pe deget.

Of ce ma enerveaza parul asta, e frumos ca e lung dar se incurca rau cand ma legan. Si ma doare cand ma pieptan si tata astazi nu e acasa sa ma pieptane. Iar mama se va supara cand se va trezi daca este incurcat si ma va trage rau, ca sa ma invat minte. Oare de ce nu ma invat minte ca eu chiar vreau sa ma invat minte, sa nu ma mai legan, sa fiu normala ca prietenii si surorile mele.

Mi-e dor de Maia. Ea ma piaptana si imi face un cosulet din cozi si zice ca arata ca un buchet de flori. Maia zice ca sunt un copil bun, ea chiar ma iubeste mult, zice ca sunt harnica, frumoasa si foarte desteapta. Ma ajuta la compuneri si imi vorbeste frumos. O iubeste mai mult pe Ro, dar si pe mine ma iubeste mult. Si ne iubeste pe toate sase ca suntem nepoatele ei.

Mama zice ca ne rasfata prea mult. Ce bine, pentru ca imi place sa stau cu Maia. Ne face multe placinte, si chisalita si mancarurile noastre preferate. Si ne ia cu ea oriunde merge ea. Cand merge la lucru ne duce sa ne jucam in parcul de la gradinita sau in parcul de la scoala sau ne lasa in biblioteca de la scoala. Acolo ne zice sa ne luam o carte si sa calatorim unde ne duce cartea. De abia astept sa vina vacanta si sa merg la ea acasa.

Gata, am terminat cu pieptanatul. Nu imi mai este somn. Afara este lumina? De ce? Ma apropii de geam incet, si incerc sa deschid fereastra. De ce este lumina? Aaa, luna. E aproape la fel de rotunda precum mingea cu fluturi. Ce frumoasa este, cu urechile de iepure intoarse. Maia zice ca daca povestesti cu luna, ea iti va raspunde.

–          Daca ai un cosmar doar trebuie sa mergi langa geam si sa o cauti pe cer. Sa ii spui ce te doare, ea iti va lua durerile si le va transforma in lumina si liniste. Daca iti acoperi un ochi si pleci capul putin la dreapta vei vedea iepurele care a zburat pana la ea. Stii cum a fost?

–          Nuuu, nu mi-ai zis niciodata.

–          A incercat mult sa zboare si sa ajunga la ea, era prietena care venea sa il viziteze in noptile lui pline de singuratate, care aducea lumina in scorbura lui singuratica. Si intr-o zi s-a gandit ca mai bine ar zbura la ea, sa nu mai astepte pana poate veni sa il viziteze. A construit aripi dar a obosit zburand si a cazut. Luna a fost tare trista cand a vazut ca bietul iepure se ranise. Iepurele nu a renuntat si a construit un mic avion, in care si-a pus cativa morcovei, un lastar de tei si cateva margarete. Cand luna a vazut ce vrea el sa faca, si-a dat seama ca ea este prea mare si trebuie sa ii faca o casa. El nu o cunostea, iar Lunii ii era teama ca singuraticul iepure sa nu se rataceasca. Asa ca i-a pregatit o casa superba cu o curte in forma de iepure, o curte mare cat inima iepurului singuratic. Daca te uiti bine, exista aparate care te ajuta sa vezi luna mai de-aproape…

–          Telescoape?

–          Telescoape, fetita isteata. Ele te ajuta sa vezi iepurele cum munceste in curtea lui. A plantat lastarul si din ea a iesit un minunat tei. Pe creanga lui si-a pus un minunat leagan in care se odinea dupa o zi obositoare de munca. Si-a pus un camp de margarete si o gradina plina de morcovi galbeni si portocalii …

–          Exista morcovi galbeni?

–          Sigur, am sa pun in gradina sa manci. Sa retii ca exista si ca sunt deliciosi, nu degeaba si-a pus iepurele o gradina plina de ei. Si cand te uiti spre luna se poate vedea toata gradina lui. Acolo este raiul lui, facut de luna pentru el.

–          Am crezut ca pe Luna exista un iepure urias, nu ca este un iepure mic cu o ferma imensa. S-a  simtit iepurele singur cand a ajuns pe Luna si si-a dat seama ca luna este o stea?

–          Nu. Cand a ajuns pe Luna a vazut ca Luna era o buna prietena pentru Pamant si pentru toate fiintele ocrotite de Pamant. De fapt Luna nu era numai o buna prietena a Pamantului, ci sora lui mai mica. El era fratele mai mare, ea era sora mai mica care statea aproape si aveau grija unul de altul.

–          Nu a fost gelos Pamantul ca Luna l-a primit pe iepure?

–          Nu, el avea o multime de vietati care-l incantau dar si enervau. S-a gandit ca ar fi minunat daca si sora lui ar putea trai bucuria de a avea grija de o vietuitoare.

–          Si iepurele? Ce face iepurele acum?

–          Isi munceste gradina, sapa fericit morcovii, culege margarete si se plimba fluierand prin micul lui regat. In regatul lui este in siguranta. Iar luna seara ii bucura urechile cu cantece. Pe luna exista un singur anotimp, doarme noaptea cu cantece de greieri si cu briza primavaratica parfumata de teiul si margaretele lui.

–          Oh, cand voi fii mare vreau si eu asa ceva. Dar langa fereastra, o sa-mi pun o Craiasa Lunii, cum ai tu. Miroase dulce, imi place.

–          Cand vei fii mare iti vei face tu regatul tau, dar cat esti mica te poti bucura intotdeauna de luna si de craiasa mea. Razele ei trimit si mai multa lumina pe pamant, de cand iepurele i-a spus ce singure se simt unori vietuitoarele Pamantului.

–          Crezi ca Luna ma iubeste si pe mine?

–          Cred ca Luna adora copii fara exceptie, iar pe tine fetita draga, te iubeste foarte foarte mult, asa cum te iubesc si eu.

–          E asa de bine sa fii iubit. Multumesc ca ma iubesti.

–          Oh, nu, fetita minunata. Eu iti multumesc ca ai fost asa curajoasa cand te-ai nascut, datorita tie sunt bunica si inima mi-e plina de o iubire cum nu am simtit. Tu esti lumina mea!

–          Si fetele sunt lumina ta…

–          Toate sunteti, sa nu uiti, toate sunteti. Voi sunteti un vis implinit.

–          Mi-e somn.

–          Buuuun, hai la somn, ca sa cresti mare si sa ramai la fel de puternica ca atunci cand te-ai nascut.

–          Cand m-am nascut am fost puternica?

–          Da, cea mai puternica bebelusa pe care eu am vazut-o.

–          Si te-ai bucurat mult cand m-ai vazut?

–          Imi place numele nostru.

–          Ei, asta ma bucura foarte tare.

–          Daca o sa am o fetita ii voi pune numele nostru.

–          De ce?

–          Ca sa fie la fel de puternica ca noi doua.

Dap, eu chiar sunt puternica. Numai ca nu pot sa inchid geamul. Si voi face zgomot si voi fi certata de mama. Nu am voie sa deschid geamul si acum ca l-am deschis, daca il las deschis va stii ca am incalcat regula si imi voi lua o mama de bataie cu slapul de nu ma vad. Ma urc in patut si trag tare de maner. Cu o scartaiala oribila geamul se inchide iar eu ma trantesc in pat. Pfiu, am reusit! Aoleo, se aud pasi, cineva s-a trezit. E mama. Incerc sa respir ca Amazoana. Mama se apropie de geam. Am uitat manerul deschis, nu l-am inchis. Mama il inchide, se uita la noi, ne acopera, ma mangaie pe cap si iasa din camera. Langa Mari e cald. Ma gadila putina pulbere de stele pe la gene, cu siguranta e somnul… o stea, doua stele, trei stele..10 stele…59 de stele…