Toti am auzit expresia „sangele apa nu se face” si am crescut cu ideea inoculata ca familia din care ne-am nascut este sfanta, no matter what. Eu recunosc ca nu rezonez cu ea, pentru mine familia inseamna mai mult decat oamenii de care sunt legata printr-o legatura de sange. Pentru ca din punctul meu de vedere familia trebuie sa fie plasa de siguranta a fiecarui individ, primii cu care sa iti doresti sa iti faci amintiri si primii care sa isi doreasca sa te sustina.

Sunt ani in care se intampla lucruri care cutremura si pun sub semnul intrebarii tot ce ai construit. Sau ce ai crezut ca construiesti. Au fost situatii de genul si la final, datorita oamenilor care in ani s-au transformat in familie, la fialul provocarii m-am regasit mai puternica decat niciodata si m-au surprins oamenii care mi-au fost aproape.

Un om de genu’ s-a aratat surprins cand i-am marturisit ca unul dintre cele mai misto lucruri descoperite in anii in care mi-a fugit pamantul de sub picioare a fost faptul ca aveam atatia prieteni de care nu stiam. „Esti destul de vulcanica, opinanta, greu de digerat in unele momente, dar te si implici si ai grija sa fii acolo unde este nevoie de tine. Poate nu vezi impactul pe care il are energia ta in viata noastra. Esti o combinatie de prudenta si curaj, veselie si melancolie, putere si sensibilitate care ii ajuta si pe altii sa viseze. Intamplarea asta te-a facut sa fii un om mai asumat, mai puternic si sa accepti ca esti imperfecta. Pari incredibil de rece din afara, dar dupa ce te cunoaste omul ajungi sa dai repede dependenta, ca inghetata!” .

Si de genul asta de familie are nevoie toata lumea, de oameni care te ridica, care nu iti vad sensibilitatea sau raceala ca un defect ci ca o bucata de puzzle care te defineste. Nu se folosesc de ceea ce stiu despre tine nici ca sa iti faca rau si nici ca se faca sa para mai bun in fata lumii. Sunt acolo pentru ca vireaza si simt laolalta cu tine, in bune si rele.

Oameni de genul m-au facut sa imi vad imperfectiunea ca pe o binecuvantare, sunt recunoscatoare vietii, alinierii planetelor, soartei sau cui o trebui ca am reusit in anii astia sa imi construiesc o familie. Unii dintre membrii ma cunosc de o viata, altii nu, dar ne incapatanam sa fim o adunatura de suflete care tin unul la altul. Au ramas aproape, loiali cand nici eu nu mi-am fost loiala, au plans laolalta cu mine in timp ce imi stergeau lacrimile zambindu-mi incurajator, m-au lasat uneori sa ma indepartez ca sa iau aer, sa mai cunosc si alte arome si sunt mereu aproape sa imi aminteasca ca nu sunt singura in zborul halucinant al vietii. Daca nu asta ii face familie, atunci ce?