Toti am auzit expresia „sangele apa nu se face” si am crescut cu ideea inoculata ca familia din care ne-am nascut este sfanta, no matter what. Eu recunosc ca nu rezonez cu ea, pentru mine familia inseamna mai mult decat oamenii de care sunt legata printr-o legatura de sange. Pentru ca din punctul meu de vedere familia trebuie sa fie plasa de siguranta a fiecarui individ, primii cu care sa iti doresti sa iti faci amintiri si primii care sa isi doreasca sa te sustina.

Sfarsitul lui 2015 a fost un cutremur care a daramat tot ce contsruiesem timp de 10 ani. Au urmat patru replici si mai dureroase, dar finele lui 2016 m-a gasit mai puternica decat niciodata. In toate cele 12 luni provocatoare prin care am trecut m-au surprins oamenii care mi-au fost aproape. Am descoperit ca aveam in viata mea fiinte care se transformasera de-a lungul anilor in familie .

Un om de genu’ s-a aratat surprins cand i-am marturisit ca unul dintre cele mai misto lucruri descoperite in anul ala a fost faptul ca aveam atatia prieteni de care nu stiam. „Esti destul de vulcanica, opinanta, foarte greu de digerat in unele momente, dar te si implici si ai grija sa fii acolo unde este nevoie de tine. Poate nu vezi impactul pe care il are energia ta in viata noastra. Esti o combinatie de prudenta si curaj, veselie si tristete, putere si sensibilitate care ii ajuta si pe altii sa viseze. Ultimul an te-a facut sa fii un om mai asumat, mai puternic si sa accepti ca esti imperfecta. Pari incredibil de rece din afara, dar dupa ce te cunoaste omul ajungi sa dai repede dependenta, ca inghetata!” .

Acum imi vad imperfectiunea ca pe o binecuvantare, sunt recunoscatoare vietii, alinierii planetelor, soartei sau cui o trebui ca am reusit in anii astia sa imi construiesc o familie. Unii dintre membrii ma cunosc de o viata, altii nu, dar ne incapatanam sa fim o adunatura de suflete care tin unul la altul. Au ramas aproape, loiali cand nici eu nu mi-am fost loiala, au plans laolalta cu mine in timp ce imi stergeau lacrimile zambindu-mi incurajator, m-au lasat uneori sa ma indepartez ca sa iau aer, sa mai cunosc si alte arome si sunt mereu aproape sa imi aminteasca ca nu sunt singura in zborul halucinant al vietii. Daca nu asta ii face familie, atunci ce?